Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Cosmin – Specialist engineer, Engineering and...

Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Cosmin – Specialist engineer, Engineering and production support dept

26
0
DISTRIBUIȚI
Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Cosmin - Specialist engineer, Engineering and production support dept

Fiecare lucru care mi se întâmplă este o oportunitate pentru mine de a explora şi de a cunoaşte anumite concepte.”

Luptător din fire, stăruitor şi determinat, Cosmin Dima ne relatează povestea sa de viaţă împărtăşind cu noi secretul succesului în Şantierul Naval Damen Galaţi.

Dacă stau să fac o retrospecţie, orice etapă nouă în viaţa mea a avut un început anevoios. Am constatat asta încă din liceu, deoarece nu am fost repartizat unde am dorit. Ulterior am analizat fiecare pas pe care l-am făcut şi am observat că nimic nu avea finalitatea pe care o aşteptam în momentul în care gândeam şi demaram acţiunea respectivă. Inclusiv la facultatea de nave am intrat cu una dintre cele mai mici note. Uşor, uşor, am răzbit. Când am absolvit, planul meu era să muncesc în afara ţării. Nici nu mă gândeam vreodată că voi ajunge în Şantierul Naval din Galaţi. În 2008 am decis că trebuie să am un loc de muncă care să reprezinte baza evoluţiei mele profesionale. Atunci am depus nenumărate CV-uri, dar oferta cea mai bună am primit-o din partea şantierului. Desigur că mi-am propus ca după primul an petrecut în şantier să migrez, însă acum aniversez 10 ani de vechime în muncă şi îmi doresc să nu mă opresc aici. Însă aşa cum menţionam şi la început, planurile mele au diferit întotdeauna de realitate. Se spune că pofta vine mâncând, eu acum nu mă mai satur. Zi de zi sunt provocări care mă atrag şi mă fac să îmi doresc să continui.”

M-am angajat pe 03 noiembrie 2008 după o perioadă de probe de 3 săptămâni în care am venit zilnic. Era o perioadă destul de neclară, pe atunci şefa departamentului era doamna Gomboş. Se desfiinţase proiectarea de aici din şantier, iar mulţi colegi s-au dus la MEGA. Inclusiv biroul nu avea o direcţie în sine, era un birou de 12 persoane şi încă nu ştiam ce va urma. În timp ne-am dat seama ce avem de făcut. Am început cu standardizarea, traducerea planurilor din engleză în română, iar primul proiect apărut a fost în 2009. Atunci eu aveam CIM încheiat pe perioadă determinată şi fiind o perioadă dificilă pentru şantier, nici un contract încheiat pe perioadă determinată nu se prelungea, aşa că în decembrie am plecat acasă. Ne aflam la jumătatea proiectului Ştefan cel Mare, o navă de patrulare foarte modernă și performantă pentru România. În acea perioadă de repaus am primit telefon de la şantier prin care mi se propunea prelungirea contractului pe încă 7 luni, urmând ca în anul 2010 să se încheie contract pe perioadă nedeterminată. Pot spune că atât pentru şantier cât şi pentru mine a fost o decizie bună. Între timp am cunoscut foarte mulţi colegi din şantier dar şi din Olanda, acolo ajungând datorită unor vizite de lucru pe perioadă de 3 săptămâni pentru proiecte, cursuri. Dacă în urmă cu 10 ani îmi doream să plec, acum mi-am dat seama că nu aş putea lucra într-un mediu atât de calm precum este acolo. Toată agitaţia de aici pe mine mă atrage. Tot ce înseamnă termen limită, tot ce înseamnă „ trebuia trimis ieri”. Aici de la oră la oră se schimbă priorităţile. Nebunia mă atrage.”

În şantier, Cosmin Dima reprezintă un pion principal în livrarea comenzilor în timp, dorind mereu să progreseze „Dacă oamenii din producţie au un ritm alert, încerc să ţin pasul cu ei, dacă apar decalaje există riscul ca munca depusă să fie inutilă.”

Până în iulie 2018 pe cartea mea de muncă scria specialist inginer, în luna iulie fiind încadrat ca şef birou suport producţie corp. Din nou un început de drum, din nou simt că nu am intrat foarte bine în ritm de la început. Vreau încă să ştiu unde mă plasez şi sunt convins că peste un an vom discuta cu totul şi cu totul altceva şi voi avea şi realizări pe care să vi le împărtăşesc din cadrul funcţiei pe care o deţin. Dacă până acum gestionam doar ce aveam eu de făcut, acum sunt nevoit să gestionez munca unei echipe formate din 33 de persoane. Ţinând cont că pe fiecare proiect eram mai mult singur până acum, în momentul de faţă sunt convins că trebuie să mai lucrez la interacţiunea cu oamenii pentru a ridica cât mai sus echipa. „

Fiecare proiect pe care l-am finalizat a fost o realizare pentru mine, iar satisfacţia apare atunci când primesc mesaje de mulţumire, asta este cam tot ce mă hrăneşte pe mine să merg mai departe şi să am încredere în următorul proiect. Dacă până atunci nu vezi decât muncă, muncă şi iar muncă, un simplu mesaj de mulţumire reprezintă încoronarea succesului. Momentan vreau să văd dacă mă pliez pe acestă funcţie, dacă pot să ridic mai sus şi pe urmă cu siguranţă vor apărea alte provocări în cariera mea profesională.”

Cosmin de acum 10 ani s-a schimbat foarte mult în bine, a ajuns cu picioarele pe pământ. Uitându-ne pe portofoliul şantierului din Galaţi, putem observa diversitatea navelor ce se construiesc aici, acesta fiind şi unul dintre motivele ce mă fac să rămân. În momentul în care văd că avem provocări din toate domeniile nu pot opta pentru a face altceva. Suntem pe parte militară, avem spărgătorul de gheață pentru Australia, ASRV-ul, a cărui construcţie necesită tablă groasă, însă pe de altă parte facem si yahturi, cu suprastuctură de aluminiu, deci există o foarte mare pluralitate.”

Sunt foarte multe lucruri noi, chiar şi pentru mine, pe care le descopăr treptat. Nu pot spune că am ajuns la apogeul cunoaşterii. Consider că voinţa de a progresa vine din partea fiecăruia, în viaţă dacă aştepţi doar să primeşti ceva nou, te plafonezi. Le urez tuturor să înveţe din povestea mea – Try and feel!”

Citește și articolul: Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Mircea – macaragiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.