Să ai tu tot ceea ce nu am avut eu! – despre...

Să ai tu tot ceea ce nu am avut eu! – despre relația părinte-copil

55
0
DISTRIBUIȚI
Să ai tu tot ceea ce nu am avut eu!

Dragă părinte,

Îți sună cunoscut titlul ăsta? Este deja o convingere întipărită în mentalul copilului tău, de către tine! Astăzi o să vedem ce înseamnă “profund” această afirmație. Dar, înainte de a intra în poveste, o să îți ofer o frază care să te ducă către interiorul tău:
Înainte să reacționezi, privește în sinea ta și întreabă-te de ce reacționezi, așa!

De ce ajungem, ca părinți, să ne dorim să satisfacem niște nevoi personale din copilăria noastră, copiilor noștri? Te-ai gândit vreodată, dragă părinte, la răspunsul acestei întrebări?

Stai un pic cu tine și adu-ți aminte că ceea ce nu ai primit în copilăria ta de la părinții tăi, vei dori să îi oferi copilului tău! Însă, tot ce ai de făcut este să te întrebi dacă copilul are nevoie într-adevăr de ceea ce vrei tu să îi oferi. Și, pornind de la aceste nevoi rămase nesatisfăcute ale copilului, care acum e părinte, o să îți dau un exemplu pentru a putea înțelege la ce mă refer.

De obicei, de sărbători, părinții le caută cadouri copiilor. Tot ce am observat în cercurile de prieteni-părinți este că tăticii, de exemplu, cumpără un avion pentru copilul lor, dar de fapt îl cumpără pentru ei, pentru că atunci când erau copii nu a primit acel avion. Și uite așa a rămas cu o nevoie nesatisfăcută din copilărie pe care va dori să și-o satisfacă în relația părinte-copil. Sau o mămică îi cumpără fetiței ei o carte, pentru ca fetița să o citească, chiar dacă fetiței îi place să picteze în loc să citească. Și uite așa, din nou, o nevoie nesatisfăcută din copilărie vrea să fie satisfacută în viața de adult.

În mod frecvent nevoile rămase nesatisfăcute ale adulților din viața copilăriei vor dori să fie satisfăcute în două situații: în relația de cuplu și în relația părinte-copil.

Ce rămâne de făcut, în astfel de situații? Să fim foarte atenți la nevoile copilului nostru și la ce își dorește copilul de la viață, nu la ceea ce credem noi că i s-ar potrivi. Să tratăm copilul ca pe o identitate de sine, nu ca pe un bun al nostru (asta o spun mereu).

Deși ajungem adulți, din punct de vedere emoțional uneori suntem rămași în prima copilărie sau în perioada adolescenței. Modalitățile în care trecutul ne influențează prezentul nu se pot șterge, însă ne pot aduce în starea de prezență și conștiență atunci când facem alegeri pentru copiii noștri.Prin folosirea momentului prezent putem identifica, dacă suntem atenți la reacțiile noastre, în relația părinte-copil, lecții de neprețuit pe care le avem de trecut!

Așa că nevoile tale, dragă părinte, sunt doar ale tale. Copilul are alte nevoi! Te invit să te conectezi cu el, la nivel de suflet, și să vezi că îți va arăta.

Petra Iorga, Facilitator Constelații Familiale
Facebook: Părinți conștienți, copii echilibrați

Citeşte şi articolul: Pedepsele asupra copiilor și consecințele lor

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.