Sexualitatea și copilul – subiectul tabu între părinte și cel mic

Sexualitatea și copilul – subiectul tabu între părinte și cel mic

131
0
DISTRIBUIȚI
Sexualitatea și copilul - subiectul tabu între părinte și cel mic

Dragă părinte, dragă OM,

Deși fac parte din generația anilor 70, observ și înțeleg interesul lui Ștefan, care mai are un pic și face 9 ani, în tot ceea ce înseamnă informație legată de tema sexualității. Și este firesc să fie așa. În ultima perioadă, dat fiind că trăim într-o lume deschisă către informație, Ștefan a început să îmi adreseze întrebări despre ce înseamnă:
– a face sex (depinde contextul în care a primit informația)
– cum se fac copiii?
– de ce un băiat e diferit de celălalt?
– de ce fetele sunt diferite de băieți în ce privește…

Și lista poate continua. Ce îmi este clar e că da, întrebările au nevoie de răspunsuri! Iar răspunsurile este bine să fie pline de adevăr și potrivite vârstei copilului.

Recunosc că reușește să mă surprindă cu modul direct și firesc de a-mi adresa întrebările, iar prima reacție e aceea de a zâmbi în colțul gurii și ulterior să gândesc răspunsurile potrivite nivelului lui de înțelegere. Îmi este clar că în cazul copiilor născuți după anul 2000 nu mai ține expresia “te-a adus barza” și nici “așa a vrut D-zeu”, așa cum am crescut noi. Asta pentru că au alt nivel de inteligență, intuiție, cunoaștere și plus că nu mi-am propus să mint copilul cu aberații și nici să îi vând iluzii.

Tocmai de aceea, discuțiile pe tema aceasta au ajuns să fie naturale, explicându-i ce se întamplă între un bărbat și o femeie din punct de vedere al iubirii, cum apar copiii, în funcție de întrebarea adresată. Tot ce am descoperit e că este important să nu evit răspunsul la nicio întrebare, indiferent cât de incomodă ar părea. Consider mult mai benefic pentru un copil să afle răspunsuri ușor delicate de la părinte, care reprezintă mediul lui de siguranță și cunoaștere, decât să meargă la prieteni care poate nu îl vor îndruma pe calea cea bună.

Mi se pare normal să vorbesc deschis și să încurajez copilul să vină către mine atunci când are întrebări, la fel cum mi se pare anormal să îl educ inducându-i sentimentul rușinii, vinovăției sau negării părții intime. Totul aparține corpului, dar aici totul depinde de convingerile, tiparele și atitudinea pe care o are părintele. Cu cât vorbesc mai deschis despre acest subiect, încurajându-l să îmi pună întrebări ori de câte ori nu cunoaște ceva, cu atât îi câștig încrederea și îl fac să vină către mine și atunci când va avea reală nevoie de a lua a decizie în ce privește viața sexuală.

Așa că, dragă părinte, tu ce îi transmiți copilului tău legat de sexualitate? Deși parcă niciodată nu e momentul potrivit (spun asta din discuțiile avute cu alți părinți) e un subiect care merită toată atenția. Asta dacă nu vrem să avem efecte nedorite atunci când copilul devine adolescent și vrea să experimenteze, în necunoștință de cauză.

Petra Iorga
Facilitator Constelații Familiale
Facebook: părinți conștienți, copii echilibrați

Citește și articolul: Să ai tu tot ceea ce nu am avut eu! – despre relația părinte-copil

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.