La două săptămâni de la începutul războiului din Ucraina, Marina Yaralieva a părăsit Harkovul împreună cu fiul ei de nouă ani, Varlaam, pentru a se refugia din calea atacurilor.
Au găsit adăpost în Galați, aproape de orașul lor natal, și care avea un lucru special pentru Marina și fiul ei – o echipă puternică de hochei.
„Când a început războiul, se spunea că nu va dura mai mult de două săptămâni”, a spus Yaralieva. „Am luat decizia de a pleca, iar motivul principal a fost sănătatea mentală a lui Varlaam. De asemenea, căutam o țară care să ofere activități de hochei pentru că Varlaam juca deja de patru ani hochei cu echipa Dynamo Harkiv și pentru el era important să continue.”
Marina a reușit să obțină ajutorul exact de care avea nevoie. Help Ukrainians, o asociație care a oferit ajutor refugiaților ucraineni din estul României încă de la începuturile războiului, a colaborat recent cu HIAS pentru a ajuta copiii ucraineni să se integreze în comunitatea locală prin sport. Sportul este o modalitate pentru noii veniți de a simți că fac parte din comunitatea lor, în mod natural.
„Îmi aduc aminte când mă uitam la copiii ucraineni în căminele din Mangalia și mi-am dat seama că erau izolați”, a spus Mykolay Latushkin, președintele asociației. „Ei comunicau doar cu prietenii lor ucraineni și studiau doar în școlile lor online ucrainene. Am spus că trebuie să fac ceva.”
Și alții au fost în asentiment cu Mykolay. Comunitatea locală gălățeană s-a mobilizat rapid pentru a ajuta refugiații, incluzând clubul de hochei pe gheață CSM Dunărea Galați. „Întreaga noastră echipă, împreună cu părinții jucătorilor noștri, le-au oferit adăpost, mâncare, haine – orice am putut – ucrainenilor sosiți la Galați”, a declarat Cristi Munteanu, antrenorul și directorul CSM Dunărea Galați. „Unii dintre copiii ucraineni erau jucători de hochei juniori. S-au înscris în club și au început să exerseze alături de copiii români. Acest lucru a făcut să îi țină ocupați, iar hocheiul i-a ajutat să depășească traumele suferite din cauza războiului.”
Mykolay Latushkin l-a contactat pe Cristi Munteanu și a creat un program pilot menit să aducă împreună copiii români și ucraineni. Programul câștigat imediat sprijin de la HIAS, finanțatorul programului, de la Ministrul Sportului și autoritățile locale, care oferă gratuit patinoarul copiilor ucraineni care se antrenează acolo.
Varlaam este unul dintre primi copii înscriși la clubul de hochei. Însă chiar dacă Cristi Munteanu s-a asigurat să primească tot sprijinul necesar, procesul de adaptare nu a fost ușor.
„Pentru Varlaam, primele trei – șase luni au fost foarte dificile”, a spus Yaralieva. „Dar hocheiul ne-a salvat. Activitățile pe parcursul zilei l-au distras pe Varlaam de la război și trauma acestuia. Hocheiul parcă oprește războiul, oferă un sentiment de stop, stabilitate și îl asigură că viața continuă.”
Latushkin a explicat că, deși antrenamentele de hochei sunt gratuite, programul îi ajută la finanțare atunci când jucătorii merg la competiții sau au nevoie de echipament.
La început, copiilor le-a fost greu, în principal din cauza barierei lingvistice, dar au reușit să o depășească.
Marina își amintește perfect când a văzut prima dată cum fiul ei vorbea cu un coechipier român – „Varlaam și un băiat român stăteau pe patinoar și vorbeau și mă întrebam cum s-au înțeles, deoarece Varlaam nu vorbește română, iar băiatul român nu vorbește ucraineană”.
Datorită programului, Varlaam, dar și alți jucători ucraineni de hochei din Galați, s-a integrat complet în echipă și și-a făcut prieteni.
„Am două sesiuni de antrenament într-o zi, una dimineața și una seara”, a spus Varlaam. „În timpul zilei sunt la școală. În weekend, merg la competiții de hochei în diferite orașe. Ne-am întors recent din Slovacia. Am fost și în Polonia, Ungaria și bineînțeles în toată România”, a adăugat el.
„Până acum am avut doar două meciuri acasă”, a spus Varlaam. Faptul că a numit Galațiul „acasă” a adus lacrimi în ochii mamei sale.
Pasiunea copiilor pentru hochei le-a oferit și părinților ocazia de a crea legături unii cu alții.
„Am fost într-un turneu și părinții găteau pe rând cina”, a spus Munteanu. „Într-o zi mâncam mâncare tradițională românească, iar următoarea mâncam mâncare tradițională ucraineană. Am descoperit că cele două bucătării sunt oarecum asemănătoare.”
Fondatorii programului sunt convinși că programul lor ar putea fi un exemplu și pentru alte orașe din România care adăpostesc ucrainenii. Întrucât programul pilot de hochei s-a dovedit a fi un succes, Help Ukrainians și CSM Dunărea Galați sunt în proces de a începe noi programe pentru sporturi și activități, precum taekwondo, înot sau șah.
„Cum să iei un copil care abia a scăpat din calea războiului și să-l faci să studieze o limbă străină când nici măcar nu știe dacă va rămâne acolo?” întrebă Latushkin. „În loc să facem asta, mai bine se antrenează și se joacă împreună cu alți copii, iar lucrurile evoluează natural. În cele din urmă, nu e doar vorba ca ei să practice un sport sau altul. Vrem ca ei să se integreze.”
Latushkin se gândește la vremurile în care copiii ucraineni stăteau în cămine și se izolau. „Acum mă uit la copiii, români și ucraineni, alergând pe patinoar și îmbrățișându-și antrenorii”, a spus Latushkin. „Suntem pe drumul cel bun.”
Citește și ultimele articole:
