„Viaţa este puţină muncă, puţin somn, puţină dragoste şi asta este tot.”
Numele ei este Onofrei Aurora, una dintre femeile curajoase ce aleg să îşi petreacă cea mai mare parte a zilei în Secţia 1 A de sudură, purtând salopetă şi cască, indiferent de condiţiile meteorologice.
„Îmi aduc aminte cu plăcere de primul meu contact cu şantierul. Era pe timpul liceului, cei care făceau liceul la seral trebuiau să şi muncească. Pe 30 iulie împlineam vârsta de 16 ani, urmând ca pe 1 octombrie să mă angajez. Acum când stau şi mă gândesc nu-mi vine să cred că am reuşit să fac faţă unui program atât de haotic. Nu aveam timp de nimic, programul meu începea în fiecare dimineaţă la 6, se termina la ora 14, iar la ora 16 trebuia să fiu la şcoală. De abia la ora 21 ajungeam acasă, ceea ce a fost foarte dificil pentru o adolescentă timidă de 16 ani, dar am avut noroc de susţinerea părinţilor şi ştiţi cum e… când eşti tânăr simţi ca poţi muta munţii din loc. Mi-am petrecut copilăria aici, în şantier, dar nu regret.”
Oricâte dificultăţi a întâlnit în cei 35 de ani de vechime în muncă, Aurora nu a cedat şi a căutat rezolvarea cerând ajutor colegilor. „Am fost norocoasă că am nimerit într-un colectiv mic, dar foarte unit, în care am lucrat 24 de ani. Cred ca aşa sunt toţi oamenii din şantier, ei nu numai că formează o echipă, dar alcătuiesc şi o familie. Când ne-am mutat la Secţia 1 A am plecat cu toţii, inclusiv cu domnul maistru.”
„Cu toate că mi-a fost greu la început, am evoluat treptat. Primele 6 luni am fost elevă în formare, am lucrat la banc, nu direct pe secţie. Făceam probe, de altfel cum se fac şi astăzi în laboratorul de sudură. Văzând că mă descurc, maistrul m-a dat în grija unui muncitor preţ de câteva luni, iar încet-încet am deprins şi meseria. Să lucrezi într-un asemenea mediu este dificil pentru o femeie, dar satisfacţiile nu încetează să apară la sfârşitul lucrărilor.”
Cu toate ca s-a ivit oportunitatea de a părăsi Şantierul Naval din Galaţi pentru a lucra în alt şantier din grupul Damen, Aurora a refuzat categoric datorită copiilor şi a sentimentelor care o leagă de şantierul natal. „Vin mulţi tineri şi îmi cer sfaturi, mă întreabă ce am făcut de am rezistat volumului de muncă. Mereu i-am încurajat să încerce, le-am spus sa asculte de maistru şi să vorbească frumos atât cu colegii, cât şi cu persoanele mai în etate. Să nu uite că la nivel de oraş Galaţi, Şantierul Naval oferă un loc de muncă stabil. Şi ce e mai frumos decât să fii alături de familie, în oraşul natal şi să ai în acelaşi timp şi siguranţa unui trai decent?Muncind şi realizând lucruri bune şi satisfacţia este mare, dar şi bucuria.”
Citește și articolul: Mănuși cu dragoste 2018 – Campanie Umanitară ediția a II-a
