Dan Puric a fost săptămâna trecută la Galați. Dan Puric a fost săptămâna trecută la Galați și și-a lăsat o parte din el aici, la noi. O parte din el care ne va reaminti mereu să fim români și să ne iubim Patria.
Cu o atitudine degajată, Puric a luat în mâinile lui o mare responsabilitate: să aducă la suprafață românii din noi. Esența de românism care lipsește cu certitudine din viețile noastre. Noua lui carte se centrează pe condiția de a fi român, pe criza de identitate care ne amenință și pe libertate, libertatea de a fi cineva. În Scrisori Persiene, Montesquieu se întreabă: cum poate cineva să fie persian? Mai târziu, Emil Cioran a pus problema-cheie în ceea ce privește condiția identității românești, parafrazându-l pe Montesquieu ” Cum pot fi român?”. Dan Puric încearcă să cultive românismul și identitatea națională. În goana după carieră și bani, uităm să fim români. Uităm că identitatea este un act de libertate. Să fii român este mai mult decât o carte. Este un elogiu adus neamului și demnității românești. O culegere de povestiri care pun în valoare mândria de a fi român. O sală plină l-a ascultat pe Dan Puric în timp ce își prezenta cartea. Au râs și s-au întristat odată cu el. Și-au făcut promisiuni că vor fi mâine mai români decât astăzi. Dan Puric care a aratăt delimitarea clară dintre Ce ești și Cine ești, cum numai el poate. Spunea cineva că la conferințele ținute de Dan Puric acesta își povestește din scoarță în scoarță cartea pe care o publică, iar la sfârșit oricum simți nevoia să îi cumperi cartea, chiar dacă știi deja ce o să citești în ea. Nu am crezut asta până nu am simțit și eu nevoia asta. Nevoia de a avea lângă mine mereu ceva să-mi reamintească cine sunt. Deci, cum poate cineva să fie român? Răspunsul este unul simplu: să nu uite cine este. Identitatea nu se învață, se transmite.
