De câte ori nu am auzit: ”Dacă ai voință, te lași de păcănele! Doar prin voință te poți lăsa de droguri!” Astfel de afirmații vin dintr-o minte ignorantă, prinsă captiv în propriile experiențe, fără prea multă empatie și plină de prejudecăți.

Nu neg faptul că există oameni care prin voință și cu o formă de teamă de repercusiuni (de obicei neînțeleasă la nivel cognitiv) pot pune stop unei forme de adicție. Dar este important să înțelegem că dependența este o boală cronică și progresivă a creierului uman care scurtcircuitează sistemul de recompense.

Cu alte cuvinte, consumul de alcool, droguri sau jocuri de noroc crează anumite ”beneficii” pe termen scurt: o stare de euforie sau poate împlinirea unor nevoi de apartenență sau speculații de câștiguri fantasmagorice care ar putea propulsa viața către dimensiuni mult dorite.

Spun ”pe termen scurt” deoarece, cu cât creierul intră în astfel de iluzii utopice, cu atât se degradează mai repede, pierzând contactul cu realitatea și cu construcțiile logice și funcționale. Nu vom intra acum prea mult în detaliu, scopul este de a înțelege fluent fenomenul adicției. În timp, după o perioadă de consum, creierul percepe ca fiind absolut necesar ca acest consum de alcool, droguri sau jocuri de noroc să fie prioritar.

În ciuda efectelor negative care se produc, atât fizic cât și psihic, consumul persistă. Acum, după o perioadă de timp în care persoana a consumat, de la un consum ocazional la un consum abuziv, realizează că se produc schimbări și că ar vrea sa oprească acest comportament. Surpriză! Acum nu se mai poate! Sau nu mai știe cum!

Pentru că în momentul în care oprește consumul, apare sevrajul și cravingul (dorința ardentă de a consuma). Încep tentativele de a opri consumul și apar recidivele. Persoana nu își poate explica cum ajunge din nou în consum, și asemenea tentative sunt repetitive.

Se instalează o formă de disperare: ”Cum ajung din nou și din nou în același punct de consum?”. Așa că, putem acuza o persoană care a atins adicția că nu are voință?! De fiecare dată va spune că ”Asta e ultima dată!” Sau ”De mâine mă las!”. Își dorește, dar nu reușește să rupă forța comportamentală creată de sistemul de recompense al creierului. De aceea este nevoie să apeleze la specialiști în domeniul adicțiilor.

Centrul Prosalvita vine în sprijinul persoanelor care au atins adicția, ajutându-le să rupă lanțurile dependenței, familiile acestora beneficiind de un program prin care înțeleg ce înseamnă să fii captiv într-o lume din care aparent nu poți scăpa.

Dependența este o afecțiune foarte gravă și trebuie tratată ca atare. Voința ajută, dar nu este suficientă!

Drd. Psih. Miu Florian Viorel
Fondator Prosalvita, www.prosalvita.ro

Citește și articolul: Să slăbești nu este ușor, dar este simplu! Află acum secretul