Există oameni ale căror vicii sunt liniştea naturii, siluetele munţilor, cântecul de chitară, florile unduindu-se în câmp sau pofta de a umbla kilometri nesfârşiţi. După ce ajungi să-i cunoşti înţelegi libertatea altfel, iar dorul de ducă devine nesecat. Cam despre asta e vorba…
Acum vreun an şi jumătate aflam pentru prima dată despre Clubul Albatros. De pe facebook. O prietenă m-a invitat la cursurile de educaţie montană „Hai cu noi pe munte!” şi m-am înscris fără să clipesc. Apoi au apărut semne de întrebare. Abia îmi schimbasem locul de muncă, eram ocupată şi mă aflam… la limita vârstei de înscriere. Dar îmi doream de-atâta vreme să cutreier munţii încât momentul ăla nu voia să-mi lase scăpare. Aşa că m-am dat de şapte ori peste cap, m-am dus la cursuri, am mers la aplicaţii, am plecat la munte şi mă tot duc de-atunci încoace atât de des încât făcutul rucsacului e aşa o rutină, ca spălatul pe dinţi.
Răsfoind astăzi pozele din ultimele luni îmi dau seama că viaţa mi s-a schimbat cu totul. Că am îmbrăţişat şi eu sloganul „Niciun weekend acasă!”. Că am adunat atâtea premiere, amintiri şi bucurii încât simt nevoia să mai trec odată peste ele. Şi să le povestesc altora despre ce înseamnă să îţi laşi grijile acasă şi să pleci aiurea prin lume. Fără semnal la telefon.
De ce să alergi şi tu pentru „Hai cu noi pe munte!”?
După ce anul trecut am fost fost „elev” la Hai cu noi pe munte, anul ăsta m-am numărat printre organizatorii proiectului şi printre instructori. Aşa că m-am văzut nevoită să îmi adun toate cuvintele pentru a explica partea mea – cea de conduită pe munte şi în natură. Dar şi pentru a transmite mesajul nescris al Albatrosului şi al iubitorilor de natură, în general.
De ce să alergi pentru „Hai cu noi pe munte!”? Poate pentru că eşti fascinat de natură, de libertate şi – uneori – de mişcare. Dar alegi mereu alte lucruri drept priorităţi. Sau pentru că ne răsfoieşti pozele şi dai necontenit like-uri, fără să ai habar cât e de simplu este să te urci în maşină şi să pleci de-aiurea. Şi pentru că, îndrăznesc să o spun, Albatrosul este una dintre puţinele asociaţii dedicate oamenilor normali, de rând, pentru care nimeni nu iese în faţă să militeze.
Ne-am gândit şi am discutat înainte de a înscrie proiectul printre cauzele Semimaratonului. Inevitabil, ar putea exista persoane care ar putea crede că strângem bani pentru a merge la munte. Să vă explic. „Hai cu noi pe munte!” va fi anul viitor la cea de-a 5-a ediţie, iar banii pe care ne-am propus să îi strângem vor ajuta la educarea a câtorva zeci de persoane. Albatrosul are deja în spate câteva generaţii de „absolvenţi”, iar interesul pe care l-am văzut anul ăsta ne încurajează să extindem proiectul de la an la an. Participarea este gratuită pentru toţi cursanţii, tocmai de aceea avem nevoie de un buget care să susţină toate cheltuielile de pe perioada săptămânilor de cursuri.
De ce alerg eu pentru acest proiect?
Am lucrat de-a lungul anilor şi cu alte asociaţii. Sunt voluntar şi îmi rup oricând din timpul liber atunci când este nevoie să ajut. Ştiu ce înseamnă să oferi fără să aştepţi ceva în schimb. Şi îmi asum categoric alegerea de anul ăsta, aceea de a alerga pentru cauza Albatrosului. Tocmai pentru că ştiu valoarea timpului şi a energiei pe care le economisim fiecare dintre noi. Şi am descoperit singură că, de multe ori, cel mai bun lucru pe care îl putem face cu ele este să le reinvestim în noi înşine.
Susţine alături de Albatros şi „Hai cu noi pe munte” paşii către înălţimi!
Legături: Înscrieri Semimaraton // Albatros Galaţi // Hai cu noi pe munte 2016 //
