Ziua de 1 Martie aduce cu ea un frumos obicei de primăvară numit mărțișor.Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Se obișnuiește ca bărbații să ofere doamnelor și domnișoarelor din viața lor mărțișoare, în semn de respect și admirație.

Scopul legării sau punerii mărțișorului este de a avea noroc în decursul anului, de a fi sănătos odată cu venirea primăverii.

Ce semnifică mărțișorul?

1 Martie este o sărbătoare românească a primăverii. În prima zi din lună, ne bucurăm de revenirea la viaţă a naturii dăruind flori şi mărţişoare. Dar care este povestea acestui simbol-mărţişorul?

Se spune că odată, Soarele a coborât pe Pământ, într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit, închizându-l într-o temniţă. Lumea s-a întristat, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să salveze soarele. Atunci, mai mulţi pământeni au hotărât să-l conducă pe tânăr şi, astfel, i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l învingă pe zmeu.
Drumul tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna.

Zile întregi s-au înfruntat voinicul şi zmeul, până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se stingea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului.
Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

O altă legendă ne spune că Primăvara, aflată la plimbare la marginea unui păduri, a zărit un ghiocel pe care a vrut să-l ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Pentru acest lucru Primăvara a fost pedepsită de Iarna rea și necruțătoare, care a trimis ger și zăpadă, astfel că ghiocelul a înghețat. Dorind să-i țină de cald cu ajutorul mâinilor, primăvara s-a rănit la un deget și câteva picături din sângele acesteia s-au scurs peste ghiocel și peste zăpada din jurul lui. Ghiocelul a revenit astfel la viață, iar Primăvara a învins Iarna.

Baba Dochia

Pe vremea dacilor, şnurul era alcătuit din alte două culori, respectiv alb şi negru. O veche legendă spune că Dochia ar fi împletit o funie din aţă albă şi neagră, pentru a putea, astfel, să ţină socoteala zilelor şi a nopţilor şi să ştie când vine vremea să coboare cu oile la păscut. Albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile. Pedepsind-o, însă, pe nora sa, a trimis-o la râul îngheţat să spele un ghem de lână neagră, până ce aceasta se va albi. Din cauza frigului, bietei femei i-au sângerat degetele, iar lâna s-a colorat în roşu. În prezent, şnurul mărţişorului este format dintr-un fir alb şi un altul roşu, acesta din urmă simbolizând sângele şi sacrificiul.

Despre tradiția mărțișorului nu se cunoaște exact când a apărut, dar se estimează că este veche de sute de ani. Fiind un obicei atât de frumos a fost însă împrumutat și de vecinii noștri bulgari și moldoveni.

Obiceiuri și tradiții de mărțișor

În prima zi a primăverii, de mărțișor, în unele zone din țară există obiceiul conform căruia părinții leagă la gâtul sau la mâna copiilor câte un bănuț de argint, ori de aur. Acest talisman este însoțit bineînțeles de două fire răsucite, din mătase albă și roșie. În acest mod copiii vor fi feriți de razele arzătoare ale soarelui în timpul verii.

Unii copii vor purta mărțișorul 12 zile la gât, apoi îl vor lega de ramura unui pom tânăr. Dacă pomului îi merge bine (înflorește, înverzește, face fructe) se crede că și copilului îi va merge bine. Alți copii vor purta mărțișorul până când vor vedea prima dată un pom înflorit și abia atunci îl lasă pe ramurile pomului.

Se leagă copiilor ață roșie cu alb și cu bani la gât, păstrându-le până când vin berzele, și atunci zic: Na-ți negrețele și dă-mi albețele!

În alte zone se obișnuiește ca mamele tinere să-și pună la gât un bănuț de argint. Bănuțul este tras prin brânză înainte de a fi purtat, ca să fie albe ca brânza și atârnat de un fir roșu pentru a se păstra rumene la față. Bănuțul este purtat până când vor înflori cireșii, când va fi agățat de ramurile acestora pentru a fi frumoase și sănătoase ca florile de cireș.

Cât timp se poartă mărțișorul și unde se pune?

În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

În trecut, mărţişorul se dăruia în prima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, fete şi băieţi deopotrivă, şi se purta la mână. Ion Ghinoiu aminteşte că, după unele tradiţii, mărţişorul începea să fie purtat de la apariţia pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie, şi nu de la 1 martie. Pe lângă semnificaţia calendaristică, acesta era oferit şi pentru asigurarea sănătăţii, a belşugului şi a frumuseţii pe tot parcursul anului, fiind purtat până la Măcinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, a viţei-de-vie, a măceşilor sau a trandafirilor, această durată variind în funcţie de zona etnografică.

În zona Transilvaniei există obiceiul ca mărțișoarele purtate să fie agățate pe la uși și fereste pentru ca norocul să intre în casă, iar ghinionul să fugă și să lase loc binelui.

Mărțișoarele aduc noroc

Generalizat astăzi la sate şi oraşe, mărţişorul este confecţionat din două fire de lână sau de mătase răsucite, unul alb şi unul roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit doamnelor şi domnişoarelor în prima zi de primăvară calendaristică, acestea urmând să-l poarte agăţat în piept una sau mai multe zile. Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi de fericire, de aceea la acest şnur, legat sub forma unei fundiţe, se adaugă şi alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă.

Tradiţia spune că mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie.
El se poartă de la 1 martie până când se arată primăvara, se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

Simbol

În zilele noastre, de 1 Martie, femeile primesc mărţişoare, legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare.
Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază, de obicei, flori timpurii de primăvară.

După vechiul calendar roman, prima zi din an era 1 martie, luna respectivă purtând numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii. Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are niciun fel de conotaţie marţială.


Te-ar putea interesa şi Obiceiuri și tradiții de Dragobete, sărbătoarea iubirii