Dragă părinte,
În articolul anterior vorbeam despre cum poate influența o nevoie rămasă nesatisfăcută, din copilărie, viața unui adult. Spuneam că atunci când există nevoi rămase din copilărie, vom căuta să le satisfacem în două situații: în relația de cuplu sau în relația părinte-copil. Dar haide să vedem împreună despre ce nevoi este vorba?!
Dr. Alfred Adler a exprimat faptul că există 4 nevoi fundamentale ale copilului. Aceste nevoi sunt:
– nevoia de apartenență (de conectare)
– nevoia de recunoaștere a capabilității (eu, copilul, sunt capabil)
– nevoia de importanță și încredere din partea semenilor (eu, copilul, contez pentru cei din jur)
– nevoia de încurajare în a face față încercărilor, situațiilor nou venite în viață (eu, copilul, am curaj)
Haide să vedem care este legătura dintre aceste nevoi ale copilului și viața de adult! Ținând cont de faptul că aceste nevoi sunt valabile viața întreagă, dorința ca ele să fie satisfăcute nu se va opri nicicând!
În situația în care părinții nu acordă niciodată copilului ocazia să contribuie cu ceva la viața de familie (eu contez), să îi atribuie o sarcină (eu sunt capabil), să implice copilul în proiecte comune, există o posibilitate mare ca acel copil să creadă că este fie inutil, fie incapabil, fie nesemnificativ.
Și – un alt aspect – este indicat să știm și cum comunicăm cu copiii noștri. A comunica cu copilul înseamnă: Eu, părintele, împreună cu copilul, căutăm și găsim soluții. A se evita, pentru o viața sănătoasă din punct de vedere emoțional: eu, părintele, vorbesc; și tu, copilul, asculți. A nu se înțelege că cel mic conduce familia, este vorba doar despre cooperare.
Te invit acum să îți iei o pauza de 5 minute pentru sufletul tău și să faci un exercițiu cu tine: Dragă părinte, să identifici care este acea nevoie pe care tu o ai neîmplinită din viața ta de copil! Și exercițiul este așa: Pe o foaie, scrii cele 4 nevoi: Eu aparțin; Eu contez; Eu sunt capabil; Eu am curaj. Și, pe o scară de la 1 la 5, acordă-ți câte o notă pentru fiecare nevoie, asta în raport cu părinții tăi, gândindu-te la diferite situații din viața ta de copil, la relația cu mama ta și cu tatăl tău. Acolo unde există calificativul cel mai mic, înseamnă că acea nevoie, a ta, care a rămas neîmplinită din copilărie, vei căuta să o împlinești în relația de cuplu sau în relația cu copilul tău!
Cum te simți? Cum se manifestă această nevoie neîmplinită în viața ta de adult, în rolul de partener sau în rolul de părinte?
Petra Iorga
facilitator constelații familiale și antreprenor
www.petraiorga.blog
Citește și articolul: Te iubesc și te accept așa cum ești!
