Liviu Câşleanu este discipol al legendarului violonist şi pedagog ŞTEFAN GHEORGHIU cu care a studiat la Academia Ciprian Porumbescu din Bucureşti, după ce a absolvit studiile liceeale la Galaţi, ca elev al prof. A. Nachmanovici.

Îşi desăvârşeşte studiile cu maeştri renumiţi ca: L.Kogan (Weimar), S.Accardo (Santa Cecilia Roma), H.Szering (Nizza) precum şi Virtuosi di Venezia: L.Ceroni şi F.Zadra-muzică de camera. Apreciatul violonist, concertmaestru şi pedagog, Liviu Câşleanu a câştigat numeroase premii internaţionale la competiţii ca Tiber Varga (Special Prize Swiss Radio), Genf, Colmar String Quartet Competition. Numeroase imprimări de radio şi televiziune (RAI, Swiss Radio, WDR Cologne, Brazilian Television,) i-au adus recunoaşterea internaţională. Imprimări cu Ludwig Quartett incluzând opere complete – J.C. de Arriaga pentru American Company Musical Heritage-sub egida Elysium Records , au fost întâmpinate cu critici entuziaste. Alături de cariera violonistică, el este un pedagog activ cu apariţii constante în cadrul cursurilor masterale internaţionale -vioară, muzică de cameră şi orchestră: Idyllwild Arts Festival (USA) Rencontres Musicales de Saverne (France), International Young Orchestra Academy, Togu Gakuen University Tokyo (Japan), Conservatorium Maastricht (Netherlands). Predă vioara la Academia Hochschule für Musik und Theater Rostock (Germany) şi la Academia de muzică din Mainz. Liviu Caşleanu a fost concertmaestrul unor orchestre de renume ca Münster Symphonie Orchestra, Düsseldorfer Symphoniker (Opera Germana ) şi din 1987 până în prezent-Prim Concertmaestru al Orchestrei Beethoven,Bonn.

Este CETĂŢEAN DE ONOARE AL ORAŞULUI GALAŢI.

Verona Maier începe studiul pianului la vârsta de şase ani, la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 2 din Bucureşti, iar din 1975 devine elevă a Liceului de Artă George Enescu, pe care îl absolvă în 1980. În vara aceluiaşi an este admisă la Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde îşi încheie studiile la clasa de pian a profesoarelor Ioana Minei şi Ana Pittiş. În 1983 este deţinătoarea unei burse de studii din partea Guvernului francez pentru cursurile de pian ale Academiei de Vară de la Nisa. Este doctor în muzică şi, din 1990, cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, fiind în prezent profesor de muzică de cameră şi prorector al instituţiei. Desfăşoară o bogată activitate artistică, materializată în recitaluri, concerte şi cursuri de măiestrie (Italia, Elveţia, Franţa, Ungaria, Germania, Austria, Spania, Portugalia, Danemarca, Polonia, Suedia, Anglia, Cehia, Norvegia) şi participă la Festivalul Internaţional George Enescu, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi şi Festivalul Artelor (Bucureşti), Festivalurile Internaţionale de la Palencia şi Santander (Spania), Festivalul Festum Musicae (Iaşi), Festivalul de Artă Medievală (Sighişoara), Zilele Muzicii Româno-Americane (Constanţa), Festivalul filmului elveţian (Bucureşti), Festivalul de Teatru Atelier (Sfântu Gheorghe), Festivalul Max Deutsch (Paris). A fost invitată, ca membru sau preşedinte, în jurii de concursuri muzicale cu participare naţională şi internaţională. Alături de prestigioşi dirijori şi interpreţi din România şi din străinătate, apare în cadrul unor orchestre cum ar fi Orchestra de Cameră Radio, Orchestra de cameră Simfonietta sau Orchester Contemporary Opera Zürich, Orchestra Filarmonicii George Enescu, Orchestra Naţională Radio, Ansamblul Concordia.

Manifestă o preferinţă deosebită pentru muzica de cameră, domeniu în care colaborează, între alţii, Daniel Kientzy (saxofon), Pierre Yves Artaud, Claudi Arimany, Alan Weiss, Virgil Frâncu, Ion Bogdan Ştefănescu (flaut), David Harris, Aurelian Octav Popa, Emil Vişenescu, Sacha Rattle (clarinet), Remus Azoiţei, Florin Croitoru, Thomas Bowes, Gabriel Croitoru, Vlad Stănculeasa (vioară), Ioana Ostafi, Marin Cazacu (violoncel), Ion Ivan Roncea (harpă), Sarah Meredith, Elisabeth Lawrence (mezzo-soprane). Alături de Georgeta Stoleriu, Anca Iarosevici şi Robert Dumitrescu, face parte din formaţia de cameră Studioul de Muzică Veche, unde evoluează la clavecin şi percuţie. A realizat înregistrări şi a participat la numeroase emisiuni pentru radio şi televiziune, fiind prezentă pe şapte CD-uri realizate în ţară şi în străinătate. A prezentat în primă audiţie sau primă audiţie românească peste şaizeci de lucrări muzicale. De asemenea, a fost solicitată de o serie de regizori români la realizarea consultanţei de specialitate la muzica mai multor filme pentru marele sau micul ecran: Moara lui Călifar (Şerban Marinescu, 1986), O vară de neuitat (Lucian Pintilie, 1994), Craii de Curtea Veche (Mircea Veroiu, 1996), Scrisorile prietenului (Mircea Veroiu, 1997). Din 2014 este membru al Uniunii Cineaştilor. Este vice-preşedinte al Fundaţiei ACCUMM, înfiinţată împreună cu soţul său, regretatul cineast şi scriitor Petru Maier Bianu şi coordonează Stagiunii muzicală a Fundaţiei, găzduită de Palatul Ţuţu din Bucureşti De la muzica medievală la cea contemporană şi improvizaţie, de la claviatura pianului la cele ale clavecinului şi orgii sau la unele dintre instrumentele de percuţie, Verona Maier migrează cu uşurinţă şi mobilitate prin teritorii diverse ale muzicii. În acelaşi sens se înscriu şi preocupările sale pentru experimentele în care muzica se alatură teatrului, literaturii sau filmului. Acestui fel de a exista al Veronei Maier i se datorează, cu siguranţă, decizia de a i se acorda, de către Preşedinţia României, medalia Meritul Cultural – clasa I.

Sursa: Facebook