„Ca să fii respectat începe prin a respecta. Ca să fii înţeles începe prin a înţelege.”

Anul 1978 reprezintă anul în care Şantierul Naval din Galaţi a mai format un caracter valoros atât pentru societate cât şi pentru familia şantierului. „La doar 19 ani, după terminarea Liceului Industrial Alexandru Ioan Cuza, am decis să îmi urmez pasiunea. Încă de mic, eram fascinat de tot ce însemna maşinării. Astfel am decis să fac parte din colectivul şantierului, fiind angajat pe post de mecanic maşini şi utilaje”, povestește Nicu Roată, unul dintre muncitorii demni, serioşi şi cu respect faţă de colegii din jur.

„Pe 16 august 1978 a avut loc primul meu contact cu Şantierul Naval din Galaţi. Iniţial am pătruns ca un tânăr adolescent neştiutor de ceea ce se întâmplă într-o întreprindere. Cu timpul am început să mă acomodez. Colectivul din şantier a fost foarte primitor fiind alcătuit din băieţi tineri, aspect care a facilitat comunicarea noastră. În `99 a avut loc privatizarea organizaţiei. De atunci se produc în continuu schimbări la nivel de organizare şi de mentalitate. Doar cine a lucrat aici înainte ca Şantierul din Galaţi să facă parte din grupul Damen poate afirma acest lucru şi are capacitatea de a face comparaţii. Prima dată am fost angajat ca muncitor, apoi am avansat ca şef de echipă, urmând funcţia de maistru după o vechime de 20 de ani.”

Fiind descris ca o persoană serioasă, care oferă respect şi înţelegere şi care pune accent pe munca în echipă, Nicu ne dezvăluie secretul longitudinii profesionale. „Din punctul meu de vedere, un angajat Damen trebuie să posede următoarele calităţi: seriozitate, dorinţă de afirmare şi de acumulare a noilor cunoştinţe. Este foarte important să îţi placă ceea ce faci, doar aşa poţi evolua. Pentru angajaţii săi, şantierul oferă de asemenea seriozitate şi siguranţa unui loc stabil şi a zilei de mâine. Există alte instituţii care promit salarii mai mari, însă pe o perioadă de timp determinată. Aici fiecare are un loc de muncă stabil şi un salariu considerabil.”

„Am primit propuneri din partea altor instituţii să lucrez, oferindumi-se avantaje profitabile, însă am refuzat, considerând că lucrez de la vârsta de 19 ani în şantier şi mai ales la aceeaşi secţie: Mentenanţă echipamente de producţie, Atelier reparaţii înainte de privatizare. Nu m-am gândit niciodată să părăsesc şantierul, aici am fost format ca om, am învăţat multe lucruri şi nu am putut pleca în altă parte. Petrec în şantier foarte mult, mai mult de jumătate din timpul pe care îl dedic familiei. Cu toate acestea, satisfacţiile nu încetează să apară. Din punct de vedere profesional, cea mai mare realizare este satisfacţia sufletească. Mă bucur că după atâta muncă depusă sunt apreciat în cadrul echipei pe care o conduc şi nu există divergenţe între noi. Munca cu oamenii este cea mai dificilă, dar trebuie să ştii să comunici, să asculţi părerile celor din echipă şi totodată să te impui fără să dai dovadă de superioritate. Trebuie să înţelegi oamenii, deoarece au şi problemele personale pe care le aduc de acasă şi nu le pot departaja de ceea ce se întâmplă la muncă. Eu încerc să îi ajut ori de câte ori am posibilitatea.”

La finalul conversaţiei, domnul Nicu ne relatează una dintre amuzantele întâmplări petrecute în cei 40 de ani de vechime în câmpul muncii. „Într-una din zile la o reparaţie planificată la auto-transportorul Cometo ne-a vizitat domnul director Dobrea cu scopul de a vedea stadiul lucrărilor. Am analizat situaţia, am discutat despre tot ce presupun lucrările, domnul director conştientizând volumul mare de muncă. La un moment dat, cu un ton umoristic, îmi spune: «Măi Roată, cât te odihneşti puţin, fă şi Abkantul Warts că s-a stricat». Atunci ne-am mobilizat toată echipa. Consultându-mă cu ai mei colegi am rezolvat şi Abkantul înţelegând atunci că dacă vrei şi ai bunăvoinţă poţi şi în situaţii critice. Auzindu-se prin şantier, de atunci, ori de câte ori mă vede vreun şef de secţie, îmi repetă în spirit de glumă aceleaşi cuvinte: «Măi Roată, cât te odihneşti puţin, ia fă şi asta». Cred că va rămâne în istoria Şantierului acea discuţie purtată atunci.”

Citește și articolul: Damen Galați investeşte în comunitate şi în oameni