“ Diferenţa dintre un om de succes şi ceilalţi nu constă în lipsa forţei sau a cunoştinţelor, ci mai degrabă în lipsa dorinţei de a câştiga. „

Zâmbitoare, optimistă, energică, aşa se descrie Ionela Cardaş. Studentă în cadrul Facultăţii de Arhitectură Navală, dispeceră la confecţionat, la doar 25 de ani, Ionela îşi găseşte în fiecare zi forţa de muncă şi ambiţia de a-şi finaliza masteratul.

„ Primul impact real cu Şantierul Naval din Galaţi a fost în anul II de facultate. În cadrul practicii de atunci am avut posibilitatea să văd ce presupune atât munca de teren, cât şi munca de birou. Ambele se împletesc frumos. Atunci am conştientizat că îmi doresc să lucrez în producţie. Cu ocazia proiectelor susţinute în restul anilor de studenţie am avut ocazia să vizitez intregul şantier şi să îmi fac o idee de ansamblu. Îmi amintesc şi acum că în anul II a trebuit să urcăm toţi colegii pe navă. În acea perioadă erau PSV-urile aflate în diferite stadii, PSV lansat şi PSV gata pentru client. Pentru noi a fost destul de frumos să vedem diferenţele şi pot afirma si că acesta este unul dintre motivele pentru care am decis să devin angajat Damen. „

„ După ce am terminat facultatea m-am angajat la Secţia 1 A confecţionat, unde vedeam zilnic foi de tablă cum intră în hală şi prind diferite forme. Fiecare părticică din puzzle-ul meu ajungea la maiştri şi trebuia să fiu foarte atentă pentru a nu primi reproşuri. După 8 luni am fost transferată la montaj. Aici a început o altă parte a frumosului, dacă la confecţionat vedeam cum foile de tablă iau forme, la montaj vedeam secţiile cum se unesc. „

„ Mă consider o persoană care îşi asumă alegerile făcute. M-am orientat pentru a avea o carieră în şantierul din Galaţi, deoarece consider că are o experienţă vastă datorită proiectelor diversificate. De exemplu avem în prezent proiectul ASRV cu tablă foarte groasă, dar şi proiecte cum ar fi yahturile care au tablă foarte subţire, ca să nu mai vorbesc de Seaxplorer. Nu consider că soluţia benefică pentru mine ar fi să mă duc undeva und să fac nave serie. La şantierul din Galati contractele sunt complexe, iar la fiecare proiect ai ceva de învăţat. Oricărui prieten eu îi spun că dacă va dori să înveţe şi să adopte cât mai multe cunoştinţe şi să nu fie doar un roboţel, locul cel mai potrivit este Damen. În şantier, chiar dacă te loveşti de aceeaşi problemă de 10 ori, de fiecare dată are altă rezolvare. Nu simţi că te plafonezi, mereu trebuie să îţi pui mintea la contribuţie. ”

Cochetând cu domeniul naval încă din timpul studiilor universitare, căpătând experienţă pe tubulatură, dar terminând profilul Corp, Ionela ne împărtăşeşte dorinţa de a evolua pe ramura de engineering – proiectare.

„ Chiar dacă o zi din cursul săptămânii se rezumă doar la muncă şi orele de la facultate, îmi doresc să evoluez până ajung un inginer desăvârşit. E adevărat că la un moment dat te ajunge oboseala, iar ca femeie în cadrul şantierului întâmpini mai multe dificultăţi apărute din cauza mentalităţii unor angajaţi. Cu toate acestea nu m-am lăsat niciodată descurajată şi am avut încredere în mine şi în aptitudinile mele. În anul petrecut în şantier am dus mici lupte cu foarte multe persoane pentru a le demonstra şi a-i convinge că sunt mult mai capabilă decât alţi bărbaţi. M-a ajutat foarte mult şi colectivul. Am descoperit că şantierul înseamnă înainte de toate o mare familie. Am fost întâmpinată de oameni deschişi şi am apreciat mereu că am avut oameni de la care să învăţ. La orice întrebare adresată primeam un răspuns cald, dar şi întrebări care mă ajutau să găsesc singură soluţiile. „

„ Nu am avut niciodată un moment greu chiar dacă nu ştiam să fac mai nimic, nu ştiam programele, dar duceam confecţionatul singură fără probleme. La un moment dat mi se părea monoton şi voiam să fac mai multă muncă dinamică, să îmi fructific mai bine timpul şi aşa am intrat la montaj.”

„ Aştept cu nerăbdare să se facă dimineaţă să ajung la muncă şi să descopăr lucruri noi. Pentru mine este foarte important că reuşesc să îmbin utilul cu plăcutul şi cred că se observă, deoarece persoanele din jurul meu îmi spun mereu că îi încarc cu energie pozitivă. Îmi vin în minte o multitudine de întâmplări amuzante. Reuşesc mereu să fiu protagonista lor. De exemplu, iarna trecută, într-o zi aglomerată, în toată repeziciunea mea, căutam un rest de tablă pentru o lucrare urgentă, când deodată m-am împiedicat şi în urma unui moment << acrobatic>> am ajuns pe o foaie de tablă din afara secţiei. Era şi momentul când cei din producţie ieşeau de la o şedinţă. Cu toată durerea suportată, am fost foarte încântată când am văzut zâmbete pe chipul tuturor.”

Citește și articolul: Damen Galaţi şi oamenii săi. Astăzi, Victor – Production Manager, Yard & Site Management