Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 în Ipotești / Botoșani aflat atunci în Principatul Moldova, și a murit la data de 15 iunie 1889 la București / Regatul României.
Primul, care a intuit marele efect modelator al creației eminesciene a fost Titu Maiorescu: ”Eminescu a făcut ca toată poezia acestui secol să evolueze sub auspiciile geniului său, iar forma înfăptuită de el a limbii naționale să devină punctul de plecare pentru întreaga dezvoltare ulterioara a veșmântului și cugetării românești.”
Dumitru Popovici considera, că Eminescu este un Hyperion condamnat să rămână în societate și să-și determine poziția în complexul raporturilor sociale.
Ca poet, Eminescu s-a situat în categoria romaticilor:
…Nu mă-ncantați nici cu clasici
Nici cu stil curat și antic–
Toate-mi sunt deopotrivă
Eu rămân ce-am fost: romantic…
(Eu nu cred nici în Iehova)
Opera poetica a lui Eminescu reprezintă o înnoire profundă a liricii românești.
Mihai Eminescu este primul care a făcut din limba română un adevărat obiect de artă, în condiţiile în care poezia românească se afla abia la începuturile sale. Erudit prin complexitatea cunoştinţelor acumulate (a studiat filosofia, dreptul, medicina, a fost interesat de economie, sociologie şi alte discipline) a avut un real succes în cariera de jurnalist, articolele sale de critică literară, socială şi politică fiind publicate în „Timpul” şi „Curierul de Iaşi”. Întreaga sa activitate de ziarist a fost pusă în slujba dreptului la existența națională a poporului român, susținând în articolele sale cauza românilor din Transilvania și din Bucovina.
„Luceafărul” este cea mai celebră poezie a lui Mihai Eminescu, începută încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești „România Jună” din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an în revista „Convorbiri literare” și în final în volumul princeps intitulat „Poesii” publicat în anul 1884.
Având 98 strofe, „Luceafărul” este cel mai lung poem de dragoste din lume.
Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic și mitologic, își are locul propriu nu numai în literatura română, ci și în cea universală. Generațiile în succesiunea lor își transmit ca pe o datorie sacră convingerea, că Eminescu este cel mai mare poet național. Referindu-se la valoarea creației eminesciene – din punctul de vedere a relației națioanal – universal – George Călinescu afirma: fiind foarte român, Eminescu este un mare poet universal.
Poeziile lui Eminescu au fost traduse în mai mult de 60 de limbi.
Citește și Permis pentru viitor – Program de finanțare a tinerilor șoferi