Sâmbătă, 15 octombrie de la ora 18.00, la Sala Mare vă prezentăm ultima premieră, o producție ce a deschis Festivalul Zile și Nopți de Teatru la Brăila , un proiect special, cu și despre oameni deosebiți. SUNTRACK (ÎN CAUTAREA SUNETULUI PIERDUT ÎNTR-UN ORAȘ CU SOARE),scenariu si regia semnate de Radu Afrim, un spectacol cu un scenariu atipic dar convingător, „un fel de docu-fiction inocent”, așa cum spune regizorul, despre prezentul și trecutul Brăilei, din perspectivă etnică și multiculturală, despre oamenii și muzica locurilor, despre poveștile lor tulburător de reale și nu în ultimul rînd, despre blazare și degradare. Elemente de decor și costume vii, sugestive, realizate de scenografa Irina Moscu, proiecții video și muzică live, completează estetic și artistic spectacolul montat de Radu Afrim la Brăila. O distribuție excelentă, alcătuită din actori ai Teatrului ”Maria Filotti”, Alin Florea, Narcisa Novac, Corina Georgiana Borș, Valentin Terente dar și din elevi colaboratori super talentați, precum: Irina Anghel, Mihai Jalbă , Andrei Moraru, Doru Ciutacu, Florin Stan, alături de Nadejdea Isac și Nigeri Caramanlî, interpreți muzică și Alexandra Grosu și Andreea Teodora Colț, dansatoare.

„Un aspect ce merită subliniat în spectacolul lui Afrim este felul subtil în care regizorul inserează o latură socială în miezul unui proiect, care este, în esență, unul estetic. Dar socialul, la Afrim, nu are cum să fie altfel decît subsumat direcției poetice, poate cu atît mai mult devenind mai pregnant, mai insinuant. De altfel, Suntrack se deschide cu o astfel de notă socială dură – o întregistare cu o bătrînă, într-un sat, care deplînge depopularea zonei, faptul că tinerii pleacă în afară pentru a se îngriji de alți bătrîni, iar pe ai lor îi părăsesc –, extrem de emoționantă, dar temperată imediat de trecerea într-un cadru jovial, tineresc, cu elevii care își petrec noaptea în apropierea Brăilei, într-un soi de escapadă ce ar fi trebuit să înlocuiască plecarea la mare. În acea scenă se conturează relațiile dintre personaje – elevii care vor deveni actori în spectacolul regizorului –, creîndu-se o imagine a adolescenței între duioșie și duritate,conferind, în același timp, o contrapondere de substanță laturii realist-documentare cu care debutase spectacolul.”Silvia Dumitrache , Observatorul Cultural