În calendarul creștin-ortodox se regăsesc câțiva Sfinți mai puțin cunoscuți dar cu o poveste uimitoare. Aceștia și-au trăit viața slujindu-L pe Isus și sacrificându-se pentru El.

Sfânta Laura

Sfânta Laura este sărbătorită pe 19 octombrie atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic.

Sfânta Laura din Cordoba (a murit în 864) a fost un creștin spaniol care a trăit în Spania musulmană în secolul al IX-lea. S-a născut în Córdoba și a devenit călugăriță la Cuteclara după ce soțul ei a murit, devenind în cele din urmă stareță. A fost martirizată de musulmani, care au luat-o prizonieră și au opărit-o la moarte, plasând-o într-o cuvă de fierbere.

Sfântul Laurențiu (Laurențiu de la Roma)

La începutul lunii august din anul 258, împăratul Valerian a emis un edict prin care îi condamna la moarte imediată fără proces pe toți episcopii, preoții și diaconii. Această poruncă a fost dusă imediat la îndeplinire în întreaga Romă. În 6 august, Papa Sixtus a fost arestat în catacombe și executat alături de ceilalți doi diaconi ai săi, Felicissimus și Agapitus. Se spune că Laurențiu ar fi zis în timp ce erau duși să fie torturați: „Unde te duci, Sfânt Părinte, fără fiul tău? Unde, O episcope, fără arhidiaconul tău? Înainte nu te-ai apropiat niciodată de altarul sacrificiului fără slujitorii tăi și acum te duci fără mine?” Se spune că Sfântul Sixtus i-a proorocit că îi va urma în curând.

Autoritățile imperiale s-au întors curând la Sfântul Laurențiu și i-au cerut acces la tezaurul bisericii. În cursul următoarelor trei zile după moartea Papei și a arhidiaconilor săi, Sfântul Laurențiu s-a grăbit să împartă cât mai mulți posibil din banii bisericești săracilor. În a treia zi, în fața unui mic tribunal, el s-a prezentat prefectului, iar când i s-a ordonat să predea tezaurul, el i-a condus într-o cameră. Acolo, le-a arătat săracii, ologii și schilodiții, spunând: „Iată odoarele Bisericii! Biserica este bogată cu adevărat, mult mai bogată decât împăratul vostru.”

În 10 august, Sfântul Laurențiu a fost ridicat la sfântă mucenicie, fiind ars pe un grătar pentru credința sa. Legenda spune că avea o voință așa de puternică încât, în loc să le furnizeze informații romanilor când era pe moarte, el a strigat: „Sunt făcut pe partea aceasta! Întoarceți-mă pe partea cealaltă și mâncați!”

Sfântul Sebastian

Sfântul Seastian este sărbătorit în calendarul Bisericii Ortodoxe Române pe 18 decembrie, sub numele „Sfântul mucenic Sebastian”, alături de Zoe, soția lui, și a celor împreună cu el: Tranchilin, Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin și Marcu.

Sfântul Sebastian s-a înrolat în armata Imperiului Roman în 283 pentru a-și ajuta semenii creștini. Datorită încrederii de care se bucura, Sf. Sebastian ajunge căpitanul gărzii praetoriene, iar în timpul domniei lui Dioclețian devine senator.

Continuă să-i ajute pe creștinii întemnițați din Imperiu, periclitându-și astfel propria soartă. Salvează doi frați închiși pentru credința lor în Iisus Hristos, convertindu-i atât pe ostașii care-i păzeau cât și pe ceilați deținuți păgâni. Reușește să-i determine să se convertească la creștinism chiar pe magistrați, pe prefectul orașului și pe fiul acestuia Tiburtius (pe care îl și vindecă), alături de alți 68 de cetățeni din Roma.

Acțiunile sale de propăvăduire a creștinismului devin publice, iar pentru mărturisirea credinței în Mântuitor este condamnat la moarte prin săgetare. Deoarece supraviețuiește săgeților, trupul i-a fost bătut cu ciomege și tăiat în bucăți.

Sfânta Teodora de la Sihla

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este o sfântă din calendarul ortodox român, pomenită în ziua de 7 august. Este încadrată în lista noastră de Sfinți mai puțin cunoscuți deoarece sunt foarte puțini cei care îi cunosc povestea.

S-a născut în vremea domniei lui Vasile Lupu și a mitropolitului cărturar Varlaam Moțoc; a fost fiica armașului cetății Neamț Ștefan Joldea – boier cu rang de comis. A fost căsătorită contra voinței sale. Neavând copii, soții hotărăsc împreună să se călugărească, el retrăgându-se la Mănăstirea Poiana Mărului și ea – la vârsta de aproape 30 de ani – la Vărzărești.

Năvălirile străine o determină să se retragă în Munții Buzăului (se pare că a trecut și pe la Schitul rupestru Fundătura), unde viețuiește aproape un deceniu (numele ei este pomenit și într-un pomelnic inscripționat în piatră pe altarul schitului rupestru din Munții Buzăului – de la Agatonul Nou). De aici se îndreaptă mai întâi spre Mănăstirea Neamț, de unde este îndrumată spre Munții Neamțului la schitul Sihăstria (la acea vreme recent înființat în 1655). Cu îndrumarea starețului de aici și cu binecuvântarea egumenului schitului, a suit munții pentru a sihăstri în pustia Sihlei. Cuvântul „sihlă” înseamnă pădure deasă de copaci tineri; hățiș. Cu peste un un secol mai târziu, Calistrat Hogaș descrie astfel acest sălaș de pustnici:

„Dacă Sihla nu pășește dincolo de marginile firești, apoi are cel puțin însușirea de a atinge aproape culmea de asprime, singurătate și sălbăticie a celei mai puternice închipuiri.”
Inițial Teodora a locuit într-o chilie aflată sub stâncile Sihlei, cedată de un sihastru bătrân. Tradiția orală spune că în vremea altor năvăliri străine, călugărițe refugiate au ajuns și la chilia cuvioasei, aceasta cedându-le locul pentru a se muta într-o peșteră, unde era și mai greu de ajuns. Aici ar fi supraviețuit în cea mai mare parte a timpului.

Sfântul Oscar

Sfântul Ansgar (Oscar) face parte din lista noastră de Sfinți mai puțin cunoscuți și este pomenit în fiecare an pe 3 februarie. Sfântul Ansgar, Apostolul Nordului şi Luminătorul Danemarcei, s-a născut în jurul anului 801, la Corbie, în Piccardia, în Franţa septentrională, la un an după încoronarea imperială a lui Carol cel Mare, dintr-o familie de emigranţi saxoni.

Sfântul Ansgar a contribuit la convertirea danezilor şi suedezilor la creştinism, fiind şi primul arhiepiscop de Hamburg. Numele de Ansgar sau Oscar înseamnă „suliţa lui Dumnezeu”.

La vârsta de 5 ani şi-a pierdut mama, iar la scurt timp tatăl său l-a dus la Mănăstirea Corbie de pe teritoriul Imperiului Franc.

Cand împăratul Ludovic cel Pios va infiinta Arhiepiscopia de Hamburg, în anul 831, Ansgar este numit titular al noii arhiepiscopii. În Hamburg, Ansgar a construit o catedrală şi a înfiinţat o mănăstire, în care a adus călugări de la Corbie. Aici a reuşit să înfiinţeze si câteva şcoli şi să construiască primele biserici în nordul Europei.

Sfântul Timotei

Sfântul Apostol Timotei a fost un episcop din primul secol și este unul dintre cei mai importanți Sfinți mai puțin cunoscuți din lista noastră. Prăznuirea sa se face pe 22 ianuarie. Numele său înseamnă „slăvind pe Dumnezeu”.

Sfântul Timotei a fost însoțitorul Sfântului Apostol Pavel în multe din călătoriile acestuia. Era evreu după mamă și grec după tată, de origine din cetatea Listra. Mama sa, Eunike, și bunica sa, Lois, sunt menționate pentru deosebita lor evlavie.

El este menționat prima dată în timpul celei de a doua vizite a Sfântului Pavel la Listra, unde probabil locuia și unde se pare că a fost convertit în timpul primei vizite a Apostolului Pavel în acest oraș. Apostolul, fiindu-i foarte drag despre acest „fiu al său în credință,” l-a luat ca tovarăș al său de călătorie. L-a circumcis, astfel încât să-i împace pe creștinii dintre iudei, care inițial considerau că îmbrățișarea învățăturii lui Hristos presupunea prealabila trecere la Legea lui Moise. El a devenit secretarul unuia dintre sfinții evangheliști.

Conform tradiției, Sfântul Apostol Pavel l-a hirotonit pe Timotei ca episcop de Efes în anul 65 d. Hr., după ce Sfântul Ioan Evanghelistul fusese exilat în insula Patmos. Păstorește aici timp de 15 ani. În anul 80, Timotei a încercat să oprească o procesiune păgână cu idoli, ceremonii și cântece. Ca urmare, păgânii mânioși, l-au târât la marginea drumului și l-au bătut până ce l-a omorât (sau, după alte surse, l-au omorât cu pietre).

În secolul al IV-lea, moaștele sale au fost mutate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. Biserica îl numără pe Apostolul Timotei printre Cei 70 de Apostoli trimiși de Iisus Hristos să propovăduiască Evanghelia.

Sfânta Veronica

Sfanta Veronica este pomenita de Biserica Ortodoxa pe 12 iulie.

Veronica este un personaj biblic legendar. Numele este derivat din cel macedonean Berenike („purtătoarea victoriei”), cu varianta Beronike. Ea ar fi acea femeie care i-a oferit lui Isus pe „drumul crucii” din Ierusalim un ștergar (sau o năframă) pentru a-și șterge fața scăldată în sudoare. Potrivit tradiției, chipul lui Isus s-ar fi întipărit pe acest ștergar.

Într-o etimologie populară târzie, numele legendarei Berenike sau Beronike, în forma sa latinizată Veronica, este descris ca fiind format din două cuvinte latinești: vera, adevărat, și icon, derivat din grecescul eikon, chip, din care rezultă chipul adevărat.

Ștergarul Sf. Veronica a apărut în lume multe secole după evenimentul răstignirii lui Isus, constituind vreme îndelungată cea mai prețioasă relicvă a lumii creștine. În prezent este păstrat într-un trezor bine păzit în Domul San Pietro din Vatican, construit în anul 1506.

Sfântul Claudiu

Pe 9 noiembrie, credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Claudiu. Mai precis, în această zi, în calendarul ortodox sunt trecuți Sf. Mc. Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat.

Aceşti patru mucenici au pătimit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Ei au fost neîntrecuţi meşteri în arta cioplirii şi sculpturii în marmură, fiind conducătorii unui vestit şantier de acest fel, la Smirnum. Datorită lucrărilor de calitate ce se realizau aici, împăratul era foarte mândru de dibăcia acestor meşteri. Însă, din cei peste 600 de lucrători care se aflau pe acest şantier, mulţi erau păgâni, care nu vedeau cu ochi buni viaţa religioasă a creştinilor de aici. Aceştia obişnuiau să-şi facă semnul Sfintei Cruci ori de câte ori începeau sau terminau o lucrare, deoarece erau convinşi că numai prin puterea şi ajutorul lui Dumnezeu erau în stare să facă tot ceea ce făcuseră până atunci.

Printre aceşti creştini se aflau şi cei patru sfinţi, care primiseră Taina Sf. Botez din mâinile episcopului Chiril din Antiohia, ce se afla surghiunit în ţinutul Iliricului. Aceşti 4 mucenici, datorită râvnei lor duhovniceşti, au reuşit să atragă la creştinism pe un alt om, pe nume Simpliciu, care s-a încreştinat şi el. Imediat, păgânii cei invidioşi i-au pârât pe cei 5 meşteri la împărat, acuzându-i că aceştia conduc lucrările prin superstiţie şi magie şi că nu vor să ştie decât de credinţa în Hristos. Auzind acestea, împăratul nu a luat nici o măsură împotriva lor, dar acuzatorii au spus că ei nu vor să sculpteze chipul zeului Asclepios, un zeu socotit vindecător de către împărat.

Auzind aceasta, împăratul s-a temut ca nu cumva rudele mortului să pornească o răscoală generală, şi ca atare s-a decis să termine cu cei 5, dând ordin ca aceştia să fie închişi de vii în sicrie de plumb şi să fie aruncaţi în apele fluviului Sava. Auzind această veste, va muri de supărare şi episcopul Chiril, care se afla şi el închis în temniţă. După câteva zile, un creştin cu numele de Nicodim a scos sicriele din apă şi a avut grijă de înmormântarea osemintelor sfinţilor.

Sfântul Ciprian

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ciprian în fiecare an pe 2 octombrie și este unul dintre acei Sfinți mai puțin cunoscuți de lume.

Ciprian s-a născut aproximativ în anul 210 în provincia Cartagena. Acesta se trage dintr-o familie nobilă dar păgână, primind la naștere numele de Caecilius Ciprianus, cunoscut și sub numele de Thascius. Despre anii tinereții sale nu se cunosc foarte multe detalii, nici despre educația pe care a primit-o însă luând în calcul reputația de care se bucură pe când avea 35 de ani când s-a convertit la creștinism, putem afirmă că acesta a cunoscut o cultură vastă și profundă.

Odată cu convertirea la creștinism din anul 245, Ciprian și-a schimbat diametral concepțiile despre viață și despre el însuși. Darul pe care acesta l-a primit de la bunul Dumnezeu a fost: castitatea și dragostea. În anul 247 acesta este hironit preot, odată cu încetarea din viață a Episcopului Donatus. Doi ani mai târziu Ciprian devine Episcop al Cartaginei, ocupându-se de disciplină în Biserica și oferind mare importantă ascultării.

În perioada 252-254 când s-au intensificat din nou persecuțiile Ciprian s-a implicat enorm de mult săvârșind nenumărate acte de milostenie și într-ajutorare creștină.

Este exilat la Curubis în luna august a anului 256, moment în care izbucnește și persecuția creștinilor comandată de către Valerian. În 257 Galeriu Maximus îl cheamă înapoi din exil care dorea îl convingă să se convertească la păgâni. După o serie de încercări nereușite este condamnat la moarte și executat cu sabia la Ager Sexti, lângă Cartagina pe 14 septembrie 258.

Tu știai acești Sfinți? Lasă-ne în comentarii și alți Sfinți mai puțin cunoscuți pe care îi știi!

Te-ar putea interesa și Sfânta Cuvioasă Parascheva – sărbătorită pe 14 octombrie

• Ce trebuie să știi despre menținerea sănătății bebelușului tău în sezonul rece
• Vrei sărbători fără griji în acest an? Apelează la o firmă de curăţenie!
• Cum echipezi inteligent o bucătărie cu suprafață mică?
• 8 direcții pentru marketingul unui restaurant
• Top 10 cofetării din Galați pe care trebuie să le încerci