„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian va avea o nouă premieră pe scena gălăţeană. Piesa va fi pusă în scenă de o generație de actori absolvenți ai Facultății de Arte din Galați. Weekend-ul acesta (20.01 și 21.01, ora 19.00) pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” adie briza prospețimii și a entuziasmului specifice vârstei studenției!
Profesorul Miroiu aşteaptă trenul. Trenul îi aduce o carte rară pe care o visează de ani buni. Ispas, şeful de gară, nu are ceas, îi place să joace cărţi, adoră să socializeze. Rapidul a călcat un curcan – ştie urbea. De fapt, aceleratul a călcat o raţă. Acum raţa e pe varză. Domnişoara Cucu e la pândă. Le face viaţa iad elevelor care vin la gară să vadă trenurile. Aşa o detectează, de exemplu, pe domniţa Zamfirescu că încalcă regulamentul şi nici nu ştie constelaţiile! Profesorul Miroiu crede că gara este dorul de a fugi. Nu e un om de nădejde, totuşi. Cartea pe care o aştepta a costat 22.000 lei! Subiect pentru cancelarie. Subiect pentru tot târgul. Mona nu are nume. Călătoreşte fără bilet la clasa I. Are fise de la cazinoul din Sinaia. Mai are ţigări, tabacheră şi ruj de buze. Şi o rochie precum cele din reviste. Dacă se sinucide? Ispas ar ajunge la gazetă după 23 de ani de carieră!
8426 locuitori are oraşul. Mai are cinematograf – miercuri şi sâmbătă. Miroiu locuieşte singur. Doar el, cărţile, şi un şoarece noctambul. Colegul lui Miroiu, profesorul de muzică Udrea, a compus o simfonie. Dar nu are un instrument – cornul englezesc. Un târg străin de hartă, o mahala cu ochi curioşi după draperii, o casă care stă să cadă, oameni mici şi plaţi. Un loc de unde se vede cerul, de unde se bănuiesc alte lumi, de unde se imaginează liniştea. O grădină în care cele mai banale flori sunt flori fermecate, apa de la fântână este apă vie, numele cu două silabe rimează cu numele stelelor, ferestrele spun noaptea poveşti. Târgul în care totul durează cât o clipire de pleoape, cât ai întoarce o pagină.
Şi undeva, cineva ştie că stelele nu se abat din drumul lor. Niciodată.
Spectacolul studenților gălățeni demonstrează că mesajul din „Steaua fără nume”, piesă scrisă între cele două războaie mondiale, este nemuritor: şi astăzi există un profesor sărac, dedicat numai învăţăturii, în viaţa căruia trece meteoric câte-o Monă – veşnică Evă nehotărâtă, dar sinceră, care e în stare să dea peste cap întregul sistem, bine pus la punct, al însinguratului, și care dispare la cel mai mic semn al iubitului bogat, tipicul rival, nepăsătorul și cerebralul Grig.
Grăbiți-vă la bilete! Va fi frumos și unic, așa cum numai vârsta debuturilor inocente poate fi!
Sursa: Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galaţi
Citeşte şi articolul Micul Prinţ – spectacol pentru oameni mari la Teatrul Muzical
