Anual, pe 29 august se prăznuiește Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Ea reprezintă și ultima mare sărbătoare din calendarul ortodox bisericesc, întrucât de la 1 septembrie începe un nou an. În această zi se ține post, pentru a cinsti viața fără de păcat a Sfântului Ioan.

Viața Sfântului Ioan Botezătorul

Evanghelia după Luca povestește cum tatăl lui Ioan Botezătorul, preotul înaintat în vârstă Zaharia, primește un mesaj de la îngerul Gavriil cum că rugăciunea sa și a soției sale, Elisabeta, a fost ascultată. Cei doi își doreau un copil, însă păreau să nu poată concepe din cauza vârstei. Îngerul le spune că cel mic va trebui să poarte numele Ioan. Lui Zaharia nu-i vine să creadă, iar Gavriil îl pedepsește muțindu-l până în ziua în care Elisabeta urma să nască.

La 8 zile după nașterea pruncului Elisabetei, rudele și vecinii s-au adunat în jurului ei să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. Elisabeta s-a opus, insistând ca numele să fie Ioan, respectând mesajul îngerului. Întrebat de vecini ce nume vrea pentru fiul său, Zaharia scrie pe o tăbliță tot numele Ioan, iar atunci el își recapătă glasul și începe a-L binecuvânta de Dumnezeu.

O lungă perioadă din viața Sfântului Ioan rămâne necunoscută. El s-a retras în pustiu, unde a trăit o viață în izolare, până când a primit poruncă să înceapă să predice.

Tăierea și aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Irod Antipa, regele iudeilor, se căsătorise cu Irodiada, soția fratelui său. În acea perioadă, Sfântul Ioan se afla întemnițat în castelul lui Irod pentru că-l mustrase pentru traiul său în păcat. La ospățul de ziua sa, Irodiada i-a cerut fiicei sale, Salomeea să danseze oaspeților și să-i ceară tatălui său vitreg drept răsplată capul Sfântului Ioan Botezătorul. După un ospăț atât de bogat, Irod a acceptat și i-a oferit Salomeei capul prorocului. De aceea se ține post în ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan, pentru a nu-l cinsti pe Irod.

Se spune că capul Sfântului Ioan a fost pierdut și regăsit de 3 ori. Prima și a doua aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuita pe 25 mai.

Sfânta Ioana Mironosița a recăpătat capul prorocului, după ce Irod a ordonat ca acesta să fie aruncat. Mai târziu, un monah a dorit să-și clădească o bisericuță și săpând adânc, a descoperit un vas în care se afla un cap de om. Monahul, prin descoperire dumnezeiască a aflat că este capul Sfântului Ioan Botezătorul. Când monahul a simțit că va muri, el s-a decis să ascundă capul în același loc, pentru a nu cădea pradă păgânilor ce se înmulțiseră în zonă.

Capul Sfântului Ioan a rămas în același loc până în timpurile Sfinților Împărați Constantin și Elena. Povestea spune că atunci Sfântul Ioan li s-a arătat unor călugări și le-a arătat locul unde era îngropat capul său. După ce au găsit capul, călugării s-au întâlnit cu un olar căruia i-au dat să care capul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă. Olarul s-a bucurat mai apoi toată viața doar de noroc și bucurii. Când și el a simțit că sfârșitul îi este aproape, a pus capul într-o raclă pe care i-a dăruit-o surorii sale. Racla a ajuns în grija unui monah care locuia într-o peșteră. Capul Sfântului Ioan i-a oferit monahului multe minuni, dar acesta s-a lăudat la ceilalți despre puterile miraculoase din peșteră. Monahul a urmat să fie trimis în exil, așa că a îngropat capul lângă peșteră.

Alți monahi au continuat să locuiască în peșteră și ei au construit în apropierea sa o mănăstire. Abia în anul 452, starețul mănăstirii a văzut un foc lângă peșteră, iar când a ajuns acolo a găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Capul a fost îngropat la Comane, în anii 700-800 în perioada iconoclasmului. El a fost adus mai apoi în Constantinopol de către Sfântul Ignatie. Aceasta este ultima aflare a capului Sfântului Ioan.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul revelează că toți cei care nu au fost străini de pocăința vestită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în Rai.

Sursa foto: crestinortodox.ro