Încă din 1966, pe 20 iulie se sărbătorește Ziua Mondială a Șahului, zi instituită de Federația Internațională a Jocului de Șah (FIDE), la propunerea UNESCO.

Istoria jocului de șah

Originea ”sportului minții” datează încă de acum 1.500 de ani. Există mai mute versiuni asupra apariției acestui joc, însă se presupune că el ar fi apărut în India, iar apoi s-a răspândit în Persia și China. În India, prima formă a jocului de șah se numea chaturanga, în traducere ”patru divizii”, referindu-se la unitățile militare din acea perioadă. Aceste instrumente de joc au evoluat în timp în piesele de șah pe care le cunoaștem în ziua de azi: pion, cal, turn, nebun.

Atunci când a ajuns pe teritoriul persan, șahul a devenit un joc pe care-l practicau doar nobilii și familiile înstărite. Atunci s-a format și numele jocului: când jucătorul câștiga, el striga ”shash”, care înseamnă în limba persană ”rege”. Fraza ”șah mat” se trage tot de pe teritoriul Persiei, însemnând ”regele e neajutorat”. Aceste formule au s-au păstrat de-a lungul anilor și au fost adaptate în toate limbile.

În secolul al XVIII-lea, șahul căpăta o adevărată popularitate în Europa, în special în Franța, locul unde au început să apară și centrele de șah, în cafenele pariziene. Regulile moderne ale jocului s-au stabilit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Până atunci jocul de șah nu avea un regulament clar, iar jucătorii foloseau manevre rapide și impulsive, nu o planificare strategică pe termen lung. Perioada șahului până în secolul XIX poartă denumirea de ”era șahului romantic”.

Primul campionat de șah s-a ținut în anul 1851 în Londra și a fost câștigat de germanul Adolf Anderssen, iar prima Olimpiadă de Șah a avut loc în 1924 la Paris. Atunci s-au pus bazele și Federației de Șah (FIDE).

Cum se joacă șahul

Regulile stabilite de FIDE spun ca cele 16 piese (8 pioni, 2 turnuri, 2 cai, 2 nebuni, un rege și o regină) să fie dispuse pe o tablă de șah, împărțită în 8 linii și 8 coloane, formând 64 de pătrățele egale. Șahul se joacă doar în 2 jucători. Fiecare stabilește o anumită mișcare, pe rând, cu scopul de a ataca regele oponentului, fără cale de scăpare. Fiecare piesă are propriul mod de a fi mutată. Piesele nu se pot muta trecând prin alte piese (cu excepția calului), și nu se pot muta niciodată pe un câmp pe care se află deja una dintre propriile piese. Ele pot fi mutate și pot lua locul unei piese de-a adversarului care este atunci capturată.

Există și alte variante ale jocului de șah: xiangqi (șahul chinezesc), janggi (șahul japonez) și shogi (șahul coreean), cu reguli și aspecte diferite.

Șahul în România

Federația Română de Șah a luat ființă în 1915, primul președinte fiind Mihail Sadoveanu.

Primul Campionat Național de Șah s-a desfășurat în 1926 la Sibiu, însă s-a ținut cu regularitate doar din anul 1946. Câștigătorul primelor trei ediții a fost Alexandru Tyroler. Campionatul Național de Șah destinat femeilor a debutat în 1936, cu victoria Rodicăi Manolescu.

În 2019, Campionatul Național de Șah s-a desfășurat la Olănești și a fost câștigat de Lucian-Costin Miron, categoria masculină, și Corina Peptan, categoria feminină, care mai are alte 11 titluri de campionă câștigate.

Cum veți sărbători Ziua Mondială a Șahului? Sunteți amatorii acestui joc?

Citește și: Curiozități despre pepene – este un fruct sau o legumă?