Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxă pomenește Ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Totodată în tradiția populară, 24 iunie este și ziua de Sânziene sau Drăgaică, ziua zânelor bune care se spune că aduc noroc în dragoste.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Deși Biserica Ortodoxă prăznuiește de obicei ziua morții sfinților drept ziua lor de naștere, Maica Domnului și Ioan Botezătorul sunt sărbătoriți atât la naștere (8 septembrie, 24 iunie), cât și în contextul altor evenimente din viața lor (Bunavestire, Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul).

Figură centrală a creștinismului, Sfântul Ioan a fost un predicator și botezător pe malurile râului Iordan, vestitorul și botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, care l-a numit ”cel mai mare dintre cei născuți din femei”.

Evanghelia după Luca povestește cum tatăl lui Ioan Botezătorul, preotul înaintat în vârstă Zaharia, primește un mesaj de la îngerul Gavriil cum că rugăciunea sa și a soției sale, Elisabeta a fost ascultată. Cei doi își doreau un copil, însă păreau să nu poată concepe din cauza vârstei. Îngerul le spune că cel mic va trebui să poarte numele Ioan. Lui Zaharia nu-i vine să creadă, iar Gavriil îl pedepsește muțindu-l până în ziua în care Elisabeta urma să nască.

Tot în Evanghelia după Luca se povestește cum îngerul o anunță și pe fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, dar și că Elisabeta va naște ea un fiu. Maria pleacă spre locuința preotului Zaharia și a Elisabetei, iar atunci când intră, pruncul Ioan saltă în pântece de bucurie, iar Elisabeta se umble de Duh Sfânt, strigând că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați.

La 8 zile după nașterea pruncului Elisabetei, rudele și vecinii s-au adunat în jurului ei să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. Elisabeta s-a opus, insistând ca numele să fie Ioan, respectând mesajul îngerului. Întrebat de vecini ce nume vrea pentru fiul său, Zaharia scrie pe o tăbliță tot numele Ioan, iar atunci el își recapătă glasul și începe a-L binecuvânta de Dumnezeu.

Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul se pare că a fost instituită pe 24 iunie pentru a înlocui sărbătorile păgâne cu caracter agricol sau naturist, din timpul solstițiului de vară (22-23 iunie).

Sărbătoarea de Sânziene în tradiția populară

Deși sunt sărbătorite în aceeași zi cu nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica are la origini un cult solar. Conform lui Mircea Eliade, numele ar proveni de la zeița romană Diana (Sanctae Dianae), zeița silvestră, și cultului dedicat ei. Sânzienele sunt reprezentate sub formă de flori (florile de Sânziene), sub forma unor femei frumoase, preotese ale soarelui, dar și sub forma divinităților nocturne care se ascund în pădure.

În tradiția populară, Sânzienele plutesc în aer și umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, ajută femeile căsătorite care își doresc să aibă un copil, înmulțesc animalele și păsările și alină oamenilor suferințele și bolile. Ele pot deveni și periculoase, pedepsind păcătoșii cu ”lanțul Sânzienelor”, stârnind ploi și vijelii, grindină și stricând roadele. Totuși, ființele fantastice aducătoare de rău, opuse Sânzienelor sunt considerate în tradiția populară a fi Rusaliile.

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

În ajun și în ziua de Sânziene, se practică o mulțime de tradiții și obiceiuri populare care sunt aducătoare de noroc și de succes în dragoste. Foarte important este că nu trebuie să se lucreze în această zi.

În dimineața de Sânziene, înainte de răsărit, oamenii strâng buchete de flori și spice de grâu pe care le împletesc în coronițe și pe care le aruncă pe acoperișul caselor. Dacă coronița rămâne pe casă înseamnă că omul va trăi mult, dar dacă aceasta alunecă sau cade omul va muri repede.

Fetele își pun sub pernă flori de Sânziene în noapte dinaintea sărbătorii și speră că își vor visa ursitul. În unele zone, ele îți fac coronițe din florile de Sânziene pe care le agață în grădini sau alte locuri curate. Dacă dimineața coronița e plină de rouă, înseamnă ca se mărită în vara ce urmează. Tot fetele se spală în ziua de Sânziene cu fiertură de iarbă mare, pentru a avea noroc în dragoste. Ca să scape de boli și să se umple de fertilitate, fetele și femeile se scaldă dezbrăcate în ape curgătoare sau se tăvălesc în roua dimineții, înainte de răsărit. De Sânziene se organizau în mai multe orașe bâlciuri sau târguri, prilej pentru tinerii doritori să-și găsească mai ușor alesul. Cel mai cunoscut astfel de iarmaroc este Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

Cu ajutorul florilor de Sânziene, gospodarii află care le va fi norocul la animale. Ei agață cununi de Sânziene la colțul casei dinspre răsărit și dacă dimineață găsesc păr sau puf de animale prins în coronițe, atunci înseamnă că vor avea un an bun.

Drăgaica se sărbătorește printr-un dans făcut de un grup de 5-10 fete din care una este aleasă, ca Drăgaică. Ea este îmbrăcată ca o mireasă și împodobită cu spice de grâu, în timp ce fetele celelalte se îmbracă în alb, poartă un val pe față în care sunt prinse flori de sânziene, iar în mână țin o coasă. Odată constituit, alaiul Drăgaicei pornește prin sat și pe ogoare. La popasuri, în special la răscruci, fetele se așează în cerc, cântând și executând un dans săltat ale cărui mișcări desenează o cruce.

Te-ar putea interesa și: Universul esențelor parfumate